(Scurt eveniment fictiv)

          In vino veritas pentru că numai atunci pot să-ţi spun drept ceea ce cred despre tine. Şi in vino veritas pentru că tot atunci adevărul despre tine te poate elibera. Poate. Te-am crezut întotdeauna un crispat nenorocit pentru că te-am urmărit întreaga-ţi viaţă cum ai cules laurii de pe munca altora. Te văd ajuns la capătul drumului. Pentru tine asta înseamnă că ţi-a venit în sfărşit rândul să faci ceva cu viaţa ta. Deloc surprinzător, te-ai cramponat la primul obstacol întâlnit în cale. Ai acuzat sus şi tare că n-a avut cine să te înveţe. Păi n-a avut cine să te înveţe. N-ai avut timp de sfaturi. N-ai avut timp nici de şcoala plătită cu sacrificii din banii părinţilor. Pur si simplu n-ai avut timp. Clubul era prea aproape de casă, barul era în colţul străzii, non-stop-ul chiar peste drum. Aşă că a curs berea şi s-au umplut scrumierele. Banii s-au dus repede pe examene, restanţe, curve şi de curând şi pe avorturile iubitelor închipuite.

Acasă ai ajuns tot mai rar. Le spui alor tăi că eşti ocupat cu munca, că lucrezi şi sâmbăta si duminica, şi de sărbătorile legale….şi oricând e nevoie de tine. Pentru că eşti atât de neînlocuit! Ai tăi se mândresc cu fiul care s-a realizat după ce a terminat Cibernetica sau Mecatronica sau Automatica. Nici ei nu ştiu bine varianta reală, că de fiecare dată când a venit vorba ai uitat ce le-ai spus ultima oară. Aşă că mama le spune cu mândrie vecinelor şi oricui are urechi să audă, că băiatul lor e micul geniu în materie de computere, că repară tot, că l-au cooptat în nu ştiu ce companie multinaţională, cu nume greu de pronunţat şi că va ajunge departe. Tatăl e numai zâmbet când iese duminica la şah cu prietenii. La masa de sub teiul cel mare din parc le povesteşte apropiaţilor prin câte au trebuit să treacă ca să-i plătească băiatului cele necesare în “marele oraş”. Dar fiecare sacrificiu a meritat. Băiatul e pe picioarele lui acum, are casa lui, o prietenă drăguţă. Poate la bătrâneţe băiatul le va da o mână de ajutor pe lângă casă.

Adevărul e că băiatul n-are casa lui. Facultatea n-a terminat-o pentru că n-a ajuns la examene. Şi-a  pierdut slujba săptămâna trecută pentru că nu se putea trezi din beţie. Nu e vorba de slujba aia în multinaţională. Nu. E atelierul ală de reparaţii calculatoare, unde a lucrat o perioadă pentru că fostul lui coleg de facultate de la Cibernetică şi-a deschis afacerea cu pricina imediat după terminarea facultăţii, fiind ajutat de membrii din nu ştiu ce comisie care anterior îl trimeseseră în Japonia cu nu ştiu ce bursă. Băiat deştept. În fine, poveste lungă.

Băiatul nostru e în fapt  în urmă cu chiria pentru garsoniera în care a stat cu fosta iubită. O tipă faină tare, dar care se săturase să plătească ea pentru toate nevoile “micului geniu”. A plecat sau mai precis l-a lasat baltă după câteva răbufniri de personaliate ale băiatului.

Ştiu că poate am băut cam mult, dar am prins curaj. A trebuit să-ţi trimit mesajul ăsta ca să ştii că n-ai ce căuta pe acasă. Tata a ipotecat apartamentul pentru că nu au mai făcut faţă cu toate datoriile. Mama e plecată la băi. Tata stă  la unchiul Relu până se întoarce mama. Calculatorul l-am vândut ca să plătesc o parte din factura la lumină pe luna trecută. Mi-am vândut şi bicla ca să pot să acopăr factura la gaz. Netul a fost suspendat, fixul nu mai are ton, iar câinele l-am lasat în grija Ralucăi. Ai ei au cu ce să-l hrănească până mă întorc eu.

Dacă reuşeşti să-ţi vinzi un rinichi poate acoperi tu restanţele la apă!

Tipa care era cu tine în bar în seara aia, când ne-am întâlnit ultima oară s-a înfiinţat la noi acum vreo 3 luni şi i-a cerut mamei de la obraz să-i dea bani să-şi acopere chetuielile cu avortul. Ne-a spus ca mai bine îşi ia zilele decât să-ţi facă un copil. Pentru că, spunea ea: “n-ar ieşi decât un alt nenorocit, care să facă umbră degeaba pământului”. Iar mama i-a spus: “Dar dacă va fi fată?!”[…], iar tipa răspunde mai mult cu jumătate de gură: “Ar fi şi mai grav. Mai mult ca sigur ar ajunge o curvă ordinară la fel ca taică’su”. Mama nu pricepea nimic. Tata era deja pe balcon şi-l vedeam cum înnoda ţigară după ţigară.

Într-un final, mama a început să plângă, tata a ieşit trântind uşa după el, iar eu am rămas faţă în faţă cu fetişcana aia şi nu ştiam dacă să o strâng de gât sau să-i fac vânt de pe balcon. Am invitat-o să-şi scurteze vizita. Nu mai intru în detalii despre ce s-a mai întâmplat după. Să nu încerci să iei legatura cu tata, dacă nu vrei să-l faci pasibil de închisoare, iar pe mama n-o mai amărî cu poveşti de adormit copii. Dragostea ei pentru tine o face să creadă orice balivernă i-ai spune.

Dacă mă vezi pe stradă să nu mă întrebi nimic. Nu te mai cunosc, nu-mi mai aparţii, nu-mi eşti frate.

Şi dacă-mi vii cu d’alea că: “sângele apă nu se face…..” Eu îţi spun atât: sângele meu nu se face apă, se face vin. Şi am sa-l beau de fiecare dată când aud de tine. Şi-am să beau până am să uit cum te cheamă.

Dar stai fără grijă. I-am spus mamei că nici dracu’ nu e atât de negru pe cât pare şi că o să fie bine, că aşa a fost la noi întotdeauna. Ne-am ridicat şi am mers mai departe.

Ai cam două zile să ajungi acasă să-ţi strângi boarfele ce ţi-au mai ramas.

(December 8th, 2013)

Advertisements