photo

Fericirea e o stare interioară. Orice formă de fericire expusă este de foarte scurtă durată. Se întâmplă de multe ori să ne găsim fericirea în locuri în care nu am căutat niciodată. Sau poate acea fericire ne-a găsit pe noi. Noi acţionăm ca răspuns la felul în care ni se permite să fim fericiţi. Uneori fericirea noastră înseamnă nefericirea altora. Uneori trăim în umbra a ceva ce credem că ne face fericiţi. Astfel că, devenim încet, încet avizi de tot felul de episoade pe care le considerăm fericite.
Tocmai când am crezut că am ieşit din umbra propriilor frici, vine un moment din ăla care ne demonstrează că nu am fost pe deplin înştiinţaţi de adevăratul mers al lucrurilor, şi că ar fi bine să ne întoarcem de unde am plecat. Dar suntem îndârjiţi, începem să ne revoltăm, şi nu vrem să ajungem iar în umbră. Vrem să ne folosim dreptul participativ şi să ne facem astfel cunoscute nevoile, dorinţele şi restul frânturilor de gânduri.
Aceste mici izbucniri sunt şi ele, la fel ca fericirea în sine, de foarte scurtă durată. Totul începe cu o zbatere de aripi şi se termină cu o subită dispariţie.
Se spune că în momentul în care fericirea ne găseşte, ascunşi fiind pe undeva, oamenii ies din penumbră, spre lumină. Îşi regăsesc echilibrul, îşi regăsesc liniştea, îşi restabilesc priorităţile. Prioritatea numărul 1 din acel moment devine dorinţa de a rămâne mereu fericit, pentru că asta e starea de bine, ăsta e normalul. Eşti fericit – deci dormi bine, mănânci bine, cânţi pe stradă, fluieri după câini, vezi cai verzi pe pereţi. E ca atunci când eşti îndrăgostit.
Dar, omul, fiinţă mică şi putredă pe interior – va găsi întotdeauna motive de nelinişti şi zbateri inutile. E exact momentul în care trecem uşor, uşor pragul penumbrelor; căci acum suntem cu adevărat, iar câteva momente mai târziu ne disipăm. Trecerea de la lumină la întuneric cere o perioadă de reajustare a văzului. Momentul în care începem să vedem cu adevărat prin întuneric e şi momentul în care realizăm unde suntem, din nou.
Clipa care ne desparte de fericire e o linie foarte fină, ca trecerea soarelui deasupra capului în miez de zi. Acum suntem în plină lumină, şi în foarte scurt timp vom trece în penumbră.

Fucked up, right?

Advertisements